Jocuri de cuvinte, jocuri logice, antologie rebus, enigme şi probleme de enigmistică, articole pe teme rebusiste, careuri de cuvinte încrucişate şi, uneori, versuri...
Da, seamănă,dar cel cu Catinca era un ''criptorebus'' interogativ. Eu am reuşit unul clasic, corect şi simpatic. :) Cred. Oprea Eftimie a dorit să exceleze în domeniu, cu orice preţ, şi asta a dus la forţări, sau 'sforţări' - care astăzi ne stârnesc zâmbete îngăduitore. :) Orice comentariu este liber şi binevenit.
Sunt de acord că au fost unele forțări în problemele lui Oprea Eftimie. Problema e frumoasă și corectă.Am vrut doar să arăt că există o asemanare.Nu discut de calitatea celor 2 probleme, a dv fiind net superioară!
Da, e un frumos și impecabil criptorebus clasic (nu descris sau cu întrebare și răspuns). În ce privește forțările de la un moment dat, aproape cred că sunt necesare, fie că au rol didactic, fie de catalizator creativ (de regulă, pe acea linie, alt compunător realizează apoi ceva neforțat). Timpul face trierea, iar noutățile interesante se impun. Eu chiar am apreciat și respectat la Oprea Eftimie curajul - și riscul - de a-și atrage cândva zâmbete îngăduitoare. Cu sau fără (s)forțări, O. E. a dat un impuls evident și eficient pentru evoluția enigmisticii românești, într-un moment de relativă automulțumire a acesteia. Lui îi datorez mult, mai ales faptul că am ieșit din zona comodă și cuminte a enigmisticii (cu riscurile aferente). De aceea pot fi subiectiv, când nu văd nicio problemă în dorința de a excela într-un domeniu, chiar dacă pentru asta forțezi limitele (din punctul meu de vedere sintagma „cu orice preț” e tot o mică forțare). Nancy
Acuma, să nu care cumva să se creadă că aş contesta în vreun fel imensa contribuţie pe care care Oprea Eftimie şi-a adus-o la dezvoltarea enigmisticii noastre. Incontestabilul talent, dorinţa de nou şi de bun, tot ce a realizat de-a lungul timpului îl impun ca pe unul dintre cei mai valoroşi rebusişti ai noştri. Respectul pentru tot ce a făcut este sincer şi deplin. Am însă uneori mici încercări de a zâmbi, fără să-mi dau seama că sunt singur. Sau poate genul de umor pe care-l cultiv nu este cel mai potrivit. Cine ştie. Mi-ar fi plăcut să fi fost activ într-o perioadă a unui rebusism polemic şi constructiv. Ce frumos ar fi fost...
LA CULES E CĂTANA=LACUL E SECAT ANA.
RăspundețiȘtergereSeamănă cu LA CULES E CATINCA=LACUL E SECAT ÎNCĂ
RăspundețiȘtergereDa, seamănă,dar cel cu Catinca era un ''criptorebus'' interogativ. Eu am reuşit unul clasic, corect şi simpatic. :) Cred. Oprea Eftimie a dorit să exceleze în domeniu, cu orice preţ, şi asta a dus la forţări, sau 'sforţări' - care astăzi ne stârnesc zâmbete îngăduitore. :) Orice comentariu este liber şi binevenit.
RăspundețiȘtergereSunt de acord că au fost unele forțări în problemele lui Oprea Eftimie. Problema e frumoasă și corectă.Am vrut doar să arăt că există o asemanare.Nu discut de calitatea celor 2 probleme, a dv fiind net superioară!
ȘtergereDa, e un frumos și impecabil criptorebus clasic (nu descris sau cu întrebare și răspuns). În ce privește forțările de la un moment dat, aproape cred că sunt necesare, fie că au rol didactic, fie de catalizator creativ (de regulă, pe acea linie, alt compunător realizează apoi ceva neforțat). Timpul face trierea, iar noutățile interesante se impun. Eu chiar am apreciat și respectat la Oprea Eftimie curajul - și riscul - de a-și atrage cândva zâmbete îngăduitoare. Cu sau fără (s)forțări, O. E. a dat un impuls evident și eficient pentru evoluția enigmisticii românești, într-un moment de relativă automulțumire a acesteia. Lui îi datorez mult, mai ales faptul că am ieșit din zona comodă și cuminte a enigmisticii (cu riscurile aferente). De aceea pot fi subiectiv, când nu văd nicio problemă în dorința de a excela într-un domeniu, chiar dacă pentru asta forțezi limitele (din punctul meu de vedere sintagma „cu orice preț” e tot o mică forțare).
RăspundețiȘtergereNancy
Acuma, să nu care cumva să se creadă că aş contesta în vreun fel imensa contribuţie pe care care Oprea Eftimie şi-a adus-o la dezvoltarea enigmisticii noastre. Incontestabilul talent, dorinţa de nou şi de bun, tot ce a realizat de-a lungul timpului îl impun ca pe unul dintre cei mai valoroşi rebusişti ai noştri. Respectul pentru tot ce a făcut este sincer şi deplin. Am însă uneori mici încercări de a zâmbi, fără să-mi dau seama că sunt singur. Sau poate genul de umor pe care-l cultiv nu este cel mai potrivit. Cine ştie. Mi-ar fi plăcut să fi fost activ într-o perioadă a unui rebusism polemic şi constructiv. Ce frumos ar fi fost...
Ștergere