vineri, 31 mai 2019

Ultima vară



Nu mai am timp, iubito, să te dezmierd în noapte,
Să gust din moliciunea și-albeața coapsei tale,
Și răscolit eu însumi de propriile-ți șoapte
Să sorb lumina dulce din tainica ta vale.

Nu mai am timp, iubito, de sânul tău de rouă 
Să îmi lipesc obrazul de dor înfiorat,
Și înflorind în tine într-o speranță nouă
Să-ntineresc din focul eternului păcat.

Nu mai am timp, iubito, e ultima mea vară,
Mărețe catedrale deja s-au prăbușit.
Rămân poetul nopții și-ți scriu ultima oară
Că veșnicia clipei prin mine te-a iubit...



joi, 14 iunie 2018

Linişte

Mi-e gândul azi un cimitir bătrân, 
cu braţe descărnate întinse-n alb pustiu de dor
şi ochii devoraţi de corbii renunţării.
Lupi de-ntuneric lung adulmecă fireasca teamă
şi-n jurul drumului coboară liniştea 
în stol gălbui de molii...