marți, 29 decembrie 2015

Mihaela Baran

Partajul iernii


Îmi pare rău că se aud furtuni,
Dintr-un infern de dincolo de geam,
Dacă ştiam că nu pot să-ţi fiu vară,
Plecam demult... dacă ştiam.


Îmi pare rău că nu-ţi pot aduna,
Doar macii lumii dintre mărăcini,
Am să m-arunc în coama unui cal
Şi-am să mă rog să capăt rădăcini.


Îmi pare rău că nu-ţi mai sunt nici leac,
Pentru vreo maladie de deochi
Mi-am fracturat un vers şi am căzut
Şi mi-au intrat nişte consoane-n ochi.


Îmi pare rău că undeva prin vise,
Ne-am rătăcit şi am uitat de noi
Partajul iernii albe mă împarte
Şi-apoi ma scade trist din doi.


Îmi pare rău că doar atât a fost...
Tocmai când te-nvăţasem pe de rost.