Rebus si Poezie: septembrie 2015

duminică, 27 septembrie 2015

"Coeficientul de economie în enigmistică"

Un articol celebru al lui Mircea Guja din Rebus nr. 317 ( septembrie 1970 ) :

Cale de comunicaţii între inteligenţe prin intermediul simbolurilor, enigmistica a cunoscut în ultimil ani o perioadă de realizări remarcabile, concretizate prin apariţia în paginile „Rebusului" a unui mare număr de probleme de gen de o valoare deosebită.
Aceasta a dus la crearea posibilităţii şi apoi a necesităţii unei trieri din ce în ce mai severe a materialelor trimise spre publicare şi, implicit, la cristalizarea unor criterii de apreciere a problemelor de enigmistică.

Fără a avea pretenţia unei enumerări exhaustive, aş cita ca elemente care stau la baza acestor criterii: frumuseţea şi acurateţea soluţiel, bideterminarea corectă (dar în acelaşi timp umoristică, cu „capcane", piste false etc.), o bună ligamentare, ineditul formelor utilizate, unitatea formelor de prezentare sau, dimpotrivă, varietatea lor, interpretarea diferită a aceloraşi forme de prezentare sau, dimpotrivă, repetarea lor etc.

Analiza acestor elemente, a ponderii pe care o ocupă fiecare în diferite genuri enigmistice, ar putea forma desigur subiectul unor discuţii foarte interesante, care să stabilească exact stadiul actual al enigmisticil noastre, să creioneze noi direcţii posibile de dezvoltare.

Articolul de faţă, atrăgînd atenţia asupra necesităţii unel asemenea analize, îşi propune de fapt s-o şi înceapă prin tratarea unei probleme mai puţin abordate pînă acum, şi anume laconismul mesajului rebusist.

Operînd cu simbolurile ca milloace specifice de exprimare, enigmistica transmite informaţii codificate, a căror descifrare solicită în egală măsură inteligenţa, fantezia, cultura şi rutina dezlegătorului. Constituind o gimnastică a spiritului, enigmistica se situează în acelaşi timp la intersecţia sportului cu arta şi matematica. Sportul include ideea de performanţă, arta presupune frumuseţea şi forţa de emoţionare a imaginii, iar matematica obligă la folosirea cifrelor, calculului, logicii.

Trecînd peste folosirea formală a matematicii, concretizată prin întrebuinţarea cifrelor la cheile problemelor, aş vrea să arăt că analiza cantitativă poate fi utilizată ca un element important în cadrul criteriului de apreciere de care vorbeam mai înainte.

Omul modern, trăind într-un ritm trepidant, găseşte loc în cadrul preocupărilor lui şi problemelor distractive, care au rolul de a-l deconecta, de a-i schimba direcţia de orientare a preocupărilor, satisfăcîndu-i şi necesitatea firească de a-şi îmbogăţi cunoştinţele. În acelaşi timp, ritmul trepidant de viaţă se suprapune peste tendinţa umană naturală de a economisi mijloacele de exprimare, conferind valoare în special acelor realizări enigmistice care sînt caracterizate printr-un număr redus de elemente componente. Iar faptul că enigmistica operează simboluri face cu atît mai valoroase aceste realizări.

Cum poate fi apreciată practic economia de elemente folosite într-o problemă de enigmistică? Cu ajutorul unei metode simple şi eficace, constînd în raportarea numărului elementelor folosite într-o construcţie la numărul literelor soluţiei. De exemplu, în cazul monoverbului: (6 — 10), cu soluţia: Întunecare (reprezentat grafic prin literele E şi R aflate în interiorul literei T), prin raportarea numărului elementelor folosite (3 litere) la numărul literelor soluţiei (10) obţinem 3/10 = circa 33%. Să numim acest raport coeficient de economie şi să vedem care sînt semnificaţiile lui, ce oglindeşte şi cum poate fi folosit la aprecierea calităţii unei probleme.

Coeficientul de economie este un număr subunitar, care poate varia între 0 şi 1. Evident, cu cît va fi mai mic, adică mal apropiat de 0, cu atît va reflecta o economie mai mare de mijloace în realizarea problemel respective. Astfel, în cazul criptograflei lui George Rotaru - Galaţi: Culinară ( 5,5,5,5,5 ) : IN ( soluţie: Precu mînca pateu, Ninel afine) acest coeficient este 2/25 = 8% , iar în cazul cunoscutei criptografii a dr. Nic. Andrei: ( , )3,5 2,4 (soluţie: vîr gulaş în gură), coeficientul de economie atinge 1/14 = circa 7% .

O încercare de „realizare totală" face recent T. Michinici în nr. 307 oferind spre dezlegare un triverb cu cheia (5,5,6), în care elementele componente lipsesc cu desăvîrşire ! Triverbul este deductiv, în sensul că lipsa bideterminării şi elementelor componente trebuie să-l aducă pe dezlegător la concluzia: La cheie se află tăt (Lache ieşea flatat). Acest exemplu demonstrează că urmărirea recordurilor de laconism al mesajului duce de multe ori la soluţii care, deşi ingenioase, suferă fie prin lipsa de acurateţe a textului, fie prin apelul la deducţii greoaie.

Deci coeficientul de economie trebuie folosit în strînsă legătură eu celelalte componente ale criteriului de apreciere de care aminteam mai înainte, deoarece el apreciază numai cantitativ mijloacele tehnice folosite la crearea unei probleme de enigmistică.

Totuşi, datorită nivelului ridicat al realizărilor de pînă acum, se impune ca atît redacţia cît şi compunătorii să nu ia în consideraţie decît problemele în care pentru un element component corespund minimum 4-5 litere, fără să se recurgă la soluţii forţate, deductive etc., adică problemele avînd un coeficient de economie de maximum 20-25% şi care să nu frizeze cît de cît... ghicitul !

Să nu uităm că enigmistica este domeniul în care are cea mai largă aplicabilitate dictonul: ,,non multa, sed multum".

Mircea GUJA