Mihaela Baran

Partajul iernii

Îmi pare rău că se aud furtuni,

Dintr-un infern de dincolo de geam,

Dacă ştiam că nu pot să-ţi fiu vară,

Plecam demult... dacă ştiam.

Îmi pare rău că nu-ţi pot aduna,

Doar macii lumii dintre mărăcini,

Am să m-arunc în coama unui cal

Şi-am să mă rog să capăt rădăcini.

Îmi pare rău că nu-ţi mai sunt nici leac,

Pentru vreo maladie de deochi

Mi-am fracturat un vers şi am căzut

Şi mi-au intrat nişte consoane-n ochi.

Îmi pare rău că undeva prin vise,

Ne-am rătăcit şi am uitat de noi

Partajul iernii albe mă împarte

Şi-apoi ma scade trist din doi.

Îmi pare rău că doar atât a fost...

Tocmai când te-nvăţasem pe de rost.