Adriana Lisandru

tăria să apun

aceleaşi ploi... bacoviene stări!

toţi îngerii s-au scuturat, plăpând,

ca o cerneală scursă-n călimări.

se frânge miezul serii, tremurând. 

e frig. un frig alunecos şi greu.

nu-mi amintesc de câte vieţi mă caut.

aud cum blând oftează Dumnezeu

cu vocea Sa de adevăr şi flaut.

mi-e dor să uit. învaţă-mă să fiu...

un plâns căprui se clatină a şoapte,

ridică-mi, Doamne, stânca de târziu,

întoarce-mă din teamă şi din noapte.

peste lumina gândului Tău bun

miroase a-nceput şi-a caprifoi.

Te rog să-mi dai tăria să apun

în linişte, visând aceleaşi ploi...