Şi dacă tot am pomenit de Toma Michinici...

Iată şi una din poeziile sale din volumul "Bruma"... :

Cade o stea pe o mie de feţe
zgâriind trupul nopţii de ger
ochiul meu e mai bogat în tristeţe
cu golul născut în cer


scârţâie fulgul sub talpa mea
paşii scot cuie din stradă
oare chiar a murit o stea
sau se-ndeamnă să cadă?


acasă au spart călimara
sorii cei negri din universuri
eu îmi aprind ţigara
din soba flămândă de versuri


iar acum am să dorm
e destul pentru o viaţă de om