luni, 1 septembrie 2014
sâmbătă, 30 august 2014
marți, 26 august 2014
Fantezii fără limite
Prima problemă în care numele şi prenumele acestui scriitor avangardist sunt interpretate în manieră rebusistă o aveţi aici: CLICK .
Azi vă prezint o altă variantă, o enigmă care "se întâmplă" tot în grădină:
Azi vă prezint o altă variantă, o enigmă care "se întâmplă" tot în grădină:
Multă inspiraţie s-aveţi!
vineri, 18 iulie 2014
duminică, 13 iulie 2014
luni, 7 iulie 2014
sâmbătă, 28 iunie 2014
Definiția rebusistă...
...în viziunea lui Gheorghe Chirilă :
Odată gata grila, de-abia începe greul
Căci totul e ca slovei să-i dai un strai frumos
Să abordezi o pistă-mbinând armonios
Plăcutul cu utilul, căci...ăsta e careul.
Desigur, căutarea-i un lucru anevoios;
Un sens direct dă D.E.X.-ul, dar nu-i decât antreul,
De-acum se-așterne munca ce-ți etalează ”eul”
Să-mpodobești de gală cuvântul prețios.
Și deodată-n minte contururi prinde, iată,
Metafora bogată atât de căutată;
Ești fericit la culme, că i-ai și dat de rost.
Dar, vai, euforia nu ține mult și parcă
Un ghimpe-al îndoielii, insidios te-ncearcă:
E bună, reușită, dar...oare n-a mai fost?
joi, 19 iunie 2014
Fairplay și Rebus
Pentru cititorii acestui blog care nu sunt în temă - o mică explicație:
Acum ceva timp, în grupul închis ”Rebus” de pe Facebook, domnul Virgil Aghiorghiesei a postat o...fabulă, să-i zicem, în fapt un atac neloial și deplasat la adresa altor rebusiști. Pe mine m-a întristat, la început, gestul respectiv. E trist să constați că unii oamenii au orgasme intelectuale atunci când produc răutăți gratuite. Apoi m-am amuzat: respectiva creație venea din partea cuiva care, de la amvonul suficienței, predica altora despre respectul de sine. Asta mi s-a părut nițel hilar.
Acum ceva timp, în grupul închis ”Rebus” de pe Facebook, domnul Virgil Aghiorghiesei a postat o...fabulă, să-i zicem, în fapt un atac neloial și deplasat la adresa altor rebusiști. Pe mine m-a întristat, la început, gestul respectiv. E trist să constați că unii oamenii au orgasme intelectuale atunci când produc răutăți gratuite. Apoi m-am amuzat: respectiva creație venea din partea cuiva care, de la amvonul suficienței, predica altora despre respectul de sine. Asta mi s-a părut nițel hilar.
Recent însă, s-a întâmplat ceva care m-a nedumerit. Domnul Vasile Tîrșolea a dat o replică pe măsură fabulației respective, replică publicată în revistele trustului Elixir. Așa cum era firesc, unii dintre membrii grupului închis ”Rebus” de pe Facebook au încercat să posteze acolo această replică, adică exact în același loc în care apăruse și pseudo-creația amintită mai sus. Este ceva elementar în ceea ce privește dreptul la replică: el trebuie publicat ( și ) în spațiul în care, inițial, fusese postat subiectul replicii. Din nefericire, încercările firești ale colegilor Arpad Kecseti și Petrică Aidimireanu au fost sortite eșecului: postările le-au fost șterse. Mi s-a părut incorect. O lipsă de fairplay la care nu mă așteptam. Abia după publicarea ”în același spațiu” a replicii domnului Tîrșolea, disputa ar fi putut fi considerată încheiată, măcar în ceea ce-l privește pe administratorul grupului. Iată și replica respectivă:
Să fiți iubiți!
sâmbătă, 31 mai 2014
joi, 15 mai 2014
Fantezii rebusiste
După încercarea cu ELENA CUZA ( ELE N-ACUZĂ ) vă propun azi o altă problemă în care prenumele și numele unei personalități sunt interpretate în manieră rebusistă. Genul acesta de problemă s-ar încadra și la rebus și la criptorebus. Fiind o fantezie, mi-am permis să-i spun ”aproape criptorebus” .
Mult succes cutezătorilor!
joi, 3 aprilie 2014
Școala de rebus
Domnul Ananei Gagniuc a publicat luna trecută o problemă epentetică - o puteți vedea aici :
Click
Mi-am permis atunci să fac o observație referitoare la cheie - spunând că eu aș fi denumit altfel problema respectivă... Acel mic zâmbet al meu i-a dat prilejul domnului Gagniuc să-mi scrie acest comentariu - de fapt, un veritabil articol de teorie rebusistă:
” Profit de fantezie pentru a răspunde observației dvs. la problema N U I-A COPT MARȚI EA (de pe blogul dlui Ciocianu). Și înclin să vă dau dreptate că mai nimerit era să fie denumită, ca gen, „rebus epentetic”, în loc de „criptografie epentetică”. Întradevăr, în acest caz nu avem formule de compunere specifice criptografiei - decât dacă, eventual, am considera epenteza în sine ca fiind element criptografic -, ci un rebus altfel segmentat. Însă mai e de discutat un aspect. Din moment ce există mono-. bi,- triverbe epentetice, consecvența pe acest palier ne-ar conduce la denumirea de criptografie în cazul soluțiilor cu mai mult de 3 cuvinte. Ori la rebus se ajunge mai degrabă dinspre rebo. Dacă nu deranjează această inconsecvență, atunci rebus epentetic e formula mai corectă.
În fond, justificata dvs. observație e similară cu cea pe care am făcut-o în cazul criptografiei sinonimice, pentru care am propus denumirea de sinoverb (având ca soluție mai multe cuvinte). Însă sinoverbul are avantajul că prin denumire nu limitează numărul de cuvinte ale soluției (indicate prin cheie), așa cum face mono-, bi-, triverbul.
O variantă ar fi ca – indiferent că e vorba de mono-, bi-, triverb, criptografie/rebus epentetic - să denumim problema la modul generic „epenteză” (ca la sinoverb), iar numărul de cuvinte al soluției să rezulte din cheie. Nu e prea corect din punctul de vedere al definiției din DEX, plus că ar însemna să reconsiderăm clasificarea clasică a genurilor enigmisticii, lucru care nu prea se cade.
Punctual, propunerea dvs. – rebus epentetic - se susține. Iar dacă închidem ochii la inconsecvența de care aminteam, nu sunt probleme. Sper ca și alte opinii să ajute la lămurirea situației.
În fond, așa cum și limba e vie și cedează la realități, cred că în aceeași situație se află și enigmistica. În cazul amândorura e nevoie de precauție, fără a cădea în păcatul conservatorismului - ori, dimpotrivă, al modernismului – excesiv. Și cred că blogurile pot reprezenta un mijloc potrivit de dezbatere.
PS. Indicarea în denumire a dublei, triplei epenteze mi se pare puțin tautologică, din moment ce ele rezultă din cheie. Am aceeași părere și în cazul mono- bi-, triverbului sau criptografiei ilustrate, căci prin prezentare se vede clar că-s ilustrate. De altfel nu folosim determinativul „literal”, în cazul problemelor cu litere, pentru a se invoca necesitatea denumirii „în oglindă”.
Cu stimă,
Ananei Gagniuc ”
Click
Mi-am permis atunci să fac o observație referitoare la cheie - spunând că eu aș fi denumit altfel problema respectivă... Acel mic zâmbet al meu i-a dat prilejul domnului Gagniuc să-mi scrie acest comentariu - de fapt, un veritabil articol de teorie rebusistă:
” Profit de fantezie pentru a răspunde observației dvs. la problema N U I-A COPT MARȚI EA (de pe blogul dlui Ciocianu). Și înclin să vă dau dreptate că mai nimerit era să fie denumită, ca gen, „rebus epentetic”, în loc de „criptografie epentetică”. Întradevăr, în acest caz nu avem formule de compunere specifice criptografiei - decât dacă, eventual, am considera epenteza în sine ca fiind element criptografic -, ci un rebus altfel segmentat. Însă mai e de discutat un aspect. Din moment ce există mono-. bi,- triverbe epentetice, consecvența pe acest palier ne-ar conduce la denumirea de criptografie în cazul soluțiilor cu mai mult de 3 cuvinte. Ori la rebus se ajunge mai degrabă dinspre rebo. Dacă nu deranjează această inconsecvență, atunci rebus epentetic e formula mai corectă.
În fond, justificata dvs. observație e similară cu cea pe care am făcut-o în cazul criptografiei sinonimice, pentru care am propus denumirea de sinoverb (având ca soluție mai multe cuvinte). Însă sinoverbul are avantajul că prin denumire nu limitează numărul de cuvinte ale soluției (indicate prin cheie), așa cum face mono-, bi-, triverbul.
O variantă ar fi ca – indiferent că e vorba de mono-, bi-, triverb, criptografie/rebus epentetic - să denumim problema la modul generic „epenteză” (ca la sinoverb), iar numărul de cuvinte al soluției să rezulte din cheie. Nu e prea corect din punctul de vedere al definiției din DEX, plus că ar însemna să reconsiderăm clasificarea clasică a genurilor enigmisticii, lucru care nu prea se cade.
Punctual, propunerea dvs. – rebus epentetic - se susține. Iar dacă închidem ochii la inconsecvența de care aminteam, nu sunt probleme. Sper ca și alte opinii să ajute la lămurirea situației.
În fond, așa cum și limba e vie și cedează la realități, cred că în aceeași situație se află și enigmistica. În cazul amândorura e nevoie de precauție, fără a cădea în păcatul conservatorismului - ori, dimpotrivă, al modernismului – excesiv. Și cred că blogurile pot reprezenta un mijloc potrivit de dezbatere.
PS. Indicarea în denumire a dublei, triplei epenteze mi se pare puțin tautologică, din moment ce ele rezultă din cheie. Am aceeași părere și în cazul mono- bi-, triverbului sau criptografiei ilustrate, căci prin prezentare se vede clar că-s ilustrate. De altfel nu folosim determinativul „literal”, în cazul problemelor cu litere, pentru a se invoca necesitatea denumirii „în oglindă”.
Cu stimă,
Ananei Gagniuc ”
miercuri, 26 martie 2014
marți, 25 martie 2014
Serghei Esenin
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme...
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
Și pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu.
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi sîntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme...
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
Și pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu.
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi sîntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
sâmbătă, 15 martie 2014
joi, 6 martie 2014
Rarități: Criptorebus reflexiv
Am publicat acum ceva timp un criptorebus reflexiv cu două soluții: AICI (click) . Azi vă prezint cea de-a treia soluție a problemei. Spre deosebire de celelalte două, de această dată nu mai contează numele personajului din imagine. Succes!
joi, 27 februarie 2014
Memorialul „Mihai Crețu” - ediția a doua. Rezultate.
Așa cum probabil vă amintiți, în luna septembrie a anului 2012 era lansată în revista Rebus-Flacăra cea de-a doua ediție a Memorialului „Mihai Crețu” - concurs promovat și pe acest blog: AICI . Ei bine, am plăcerea să vă anunț că acest concurs a avut și câștigători. Am aflat recent acest lucru, însă nu din paginile revistei care a lansat competiția, ci prin intermediul unei....poze (!) în format .jpg - publicate în grupul închis Rebus de pe Facebook. Trecând peste...bizareria faptului, iată și fericiții câștigători:
Adresăm felicitările noastre cunoscuților rebusiști aflați pe...lista(!) premianților, însă nu ne putem reprima câteva întrebări firești:
1. Cum au aflat participanții din țară, care nu sunt membri ai grupului închis Rebus de pe Facebook, aceste rezultate? Concursul nu a fost lansat în acel grup, ci în vechea și iubita noastră revistă Rebus. Nu era normal ca aceste rezultate să fie publicate în aceeași revistă?
2. Ceea ce pe mine m-a nedumerit cel mai mult a fost faptul că nici măcar pe pagina grupului Rebus de pe Facebook nu au fost publicate punctajele câștigătorilor. Asta e chiar ciudat... Nu ar fi fost normal, firesc, natural, în firea lucrurilor, să știe și ceilalți participanți la concurs cu cât s-a câștigat?
3. Cum au aflat ”câștigătorii” că au câștigat, de vreme ce rezultatele au fost făcute publice abia acum câteva zile?
În fine. Lăsând la o parte aceste nedumeriri, nu ne rămâne decât să-i felicităm din nou pe laureații acestei ediții și să sperăm că pe viitor astfel de concursuri să aibă parte de ceva mai multă...transparență. Să fiți iubiți!
luni, 6 ianuarie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)