Pentru cititorii acestui blog care nu sunt în temă - o mică explicație:
Acum ceva timp, în grupul închis ”Rebus” de pe Facebook, domnul Virgil Aghiorghiesei a postat o...fabulă, să-i zicem, în fapt un atac neloial și deplasat la adresa altor rebusiști. Pe mine m-a întristat, la început, gestul respectiv. E trist să constați că unii oamenii au orgasme intelectuale atunci când produc răutăți gratuite. Apoi m-am amuzat: respectiva creație venea din partea cuiva care, de la amvonul suficienței, predica altora despre respectul de sine. Asta mi s-a părut nițel hilar.
Acum ceva timp, în grupul închis ”Rebus” de pe Facebook, domnul Virgil Aghiorghiesei a postat o...fabulă, să-i zicem, în fapt un atac neloial și deplasat la adresa altor rebusiști. Pe mine m-a întristat, la început, gestul respectiv. E trist să constați că unii oamenii au orgasme intelectuale atunci când produc răutăți gratuite. Apoi m-am amuzat: respectiva creație venea din partea cuiva care, de la amvonul suficienței, predica altora despre respectul de sine. Asta mi s-a părut nițel hilar.
Recent însă, s-a întâmplat ceva care m-a nedumerit. Domnul Vasile Tîrșolea a dat o replică pe măsură fabulației respective, replică publicată în revistele trustului Elixir. Așa cum era firesc, unii dintre membrii grupului închis ”Rebus” de pe Facebook au încercat să posteze acolo această replică, adică exact în același loc în care apăruse și pseudo-creația amintită mai sus. Este ceva elementar în ceea ce privește dreptul la replică: el trebuie publicat ( și ) în spațiul în care, inițial, fusese postat subiectul replicii. Din nefericire, încercările firești ale colegilor Arpad Kecseti și Petrică Aidimireanu au fost sortite eșecului: postările le-au fost șterse. Mi s-a părut incorect. O lipsă de fairplay la care nu mă așteptam. Abia după publicarea ”în același spațiu” a replicii domnului Tîrșolea, disputa ar fi putut fi considerată încheiată, măcar în ceea ce-l privește pe administratorul grupului. Iată și replica respectivă:
Să fiți iubiți!
FOARTE CORECT !
RăspundețiȘtergereStimate domn,
RăspundețiȘtergereArticolul publicat de domnul Târsolea nu este numai o replica data domnului Agheorghiesei, ci un atac furibund si lipsit de fundament la adresa unor autori respectati de majoritatea rebusistilor din tara, mai putin poate de cei de la publicatia dânsului, care din motive lesne de înteles evita sa înteleaga de ce nu trebuie pastrata o atitudine ostila între oameni care au aceeasi pasiune comuna. Ar fi dificil de înteles de ce anume cineva care apreciaza o lucare scrisa, o postare etc, trebuie etichetat de aplaudac sau chibit trist, în timp ce la postarea respectivului domn Târsolea, toti redactorii de la Elixir au dat like. Adica acolo nu mai e valabil principiul? Bineînteles ca acest raspuns nu va aparea pe blogul D-voastra, din considerente usor de ghicit, as spune chiar elementare. Este teribil de constatat aceasta obstinatie a unui valoros rebusist în a balacari nume care pâna mai ieri, publicau în revistele dânsului fara a emite nici o pretentie pecuniara. Pur si simplu din respect fata de cei de acolo pe care îi considera prieteni rebusisti. O zi placuta în continuare!
Domnule Ciprian Oglan, să lămurim lucrurile: 1) Primul atac asupra mea şi a redacţiei s-a făcut odată cu fabula de pe facebook la care aţi achiesat instantaneu, cu comentarii. Ostilităţii, pe nepusă masă, i-am răspuns ca atare. Aţi călcat scorpionul pe coadă, aşteptaţi-vă să înţepe ! 2)Nu înţeleg de ce dl. Agheorghiesei m-a atacat netam-nesam. Părerea mea este că a făcut-o la comandă, iar aplaudacii au reacţionat din slugărnicie faţă de cei ce au dat undă verde. Dealtfel, fabula a fost concepută cu Î din I, probabil pentru o publicaţie cu o astfel de grafie, dar se pare că acolo a fost cineva prea deştept să-şi permită un astfel de război. ( Apropo: numele meu se scrie Tîrşolea, nu Târşolea ). 3) Replica mea nu a fost un atac, ci o ripostă la acuzaţia de "dictatură" din redacţia "Elixir". Nu am interzis nimănui să colaboreze cu exteriorul, dar transparent... şi după ce şi-a onorat angajamentele faţă de editură ( cantitativ şi calitativ ).Postările şi intervenţiile pe diverse bloguri/ facebook nu au fost insuflate de mine, ci au fost reacţii ale unor oameni care mă cunosc mai bine decât unii... care nu-mi dezleagă nici măcar careurile ! 4) Nu vă înţeleg reacţia la fabula lui V.A., în condiţiile care .... abia ce debutaserăţi în revista nostră "Rebus de 10", Părerea mea este că cineva din anturaj vă manipulează cu succes şi vă asmute din interes. 5) Dintre cei nominalizaţi de mine, niciunul nu este în postura de a fi publicat în revistele noastre, cu atât mai puţin fără a fi remunerat. Dacă este vorba de Ciprian Oglan, este prematur , din moment ce abia începurăm colaborarea. Dacă aveţi acceptul mentorului dvs.,trimiteţi-ne o adresă de corespondenţă pentru punerea la punct a colabărării, trecute şi/sau viitoare. Succes şi inspiraţie ! V.T'îrşolea - "Elixir Press".
ȘtergereDomnule Tîrşolea, mai întâi de toate bună ziua. Am sa va rapund în doi timpi, adica doua postari) datorita lungimii mesajului. Era foarte previzibilă intervenția D-voastră în măsura în care domnul Tofoleanu a dat dovada de deschiderea respectiva, publicându-mi postarea. Mai întâi de toate , apreciez faptul ca v-ați decis sa dialogați deschis si în mod civilizat. Până acum nu am avut aceasta ocazie. În articolul D-voastră, ați făcut câteva comentarii referitoare la anumite evenimente la care nu ați participat în mod direct si care au stârnit într-adevăr polemici destul de necivilizate de o parte si de alta. Acela a fost momentul în care m-am decis sa stopez oarecum activitatea pe grupul Rebus si sa înființez un alt grup în care statusul de baza era destinat menținerii unei climat convivial în care atacurile de orice fel de natura erau interzise. Faptul ca D-voastră considerați demersul meu ca o impostura, va privește. Nu știu cine v-a adus la cunoștința ca as fi ținut vreun apropo ofensator la adresa D-voastră. Eu va răspund direct ca este complet fals, neavând personal nimic de împărțit nici cu D-voastră, nici cu vreun membru colaborator sau redactor la publicațiile D-voastră. Dacă ați fi aprofundat un pic investigațiile făcute, ați fi descoperit ca am întreținut tot timpul relații cordiale cu toți rebusiștii, redactorii si patronii de reviste si edituri de la majoritatea publicațiilor de specialitate din tara. Ce m-ar fi putut determina sa va atac netam-nesam, cu atât mai mult cu cât aveam câțiva prieteni foarte buni care lucrau la Elixir? Singurele afirmații făcute erau referitoare la ligamentele prezente în respectiva fabulei, si pe care le decelasem ca orice enigmist. Odată lucrul făcut si daca dețineți istoricul comentariilor puteți verifica, am încercat (si nu numai eu) sa pun capăt discuțiilor . Datul like-urilor este o chestie frecventa pe Facebook si o făceam cu toţii aproape mecanic în cadrul grupului Rebus, arătând autorului ca apreciem orice creație în care rebusul sau enigmistica era prezentă. D-voastră nu puteți decide, indiferent de situație, ceea ce anume poate sa placă sau nu unei persoane. De gustibus... Nu cred ca va onorează sa atacați anumite persoane pur si simplu pentru ca nu se acorda în opinii cu D-voastră. Repet însa ca nu am ţinut nici un discurs negativ la adresa D-voastră si nici nu am postat vreo chestie care sa va vizeze personal. Se poate lesne înțelege resentimentul avut fata de Domnul Aghiorgiesei, dar nu realizez în ruptul capului reacția declanșata vizavi la ceilalți rebusiști pe care i-ați vizat în articolul de mai sus.
RăspundețiȘtergereAs vrea sa fiu concis si succint dar sunt anumite puncte care mă împiedica sa fiu extrem de sumar. Am sa încerc sa vi le enumer pe rând.
Nu îmi sta în caracter sa calc pe nimeni pe coada.
Neînțelegerile pe care le aveți cu alte redacției, nu mă privesc câtuși de putini. Eu pot fi prieten si cu D-voastră si cu cei din redacțiile cu care întrețineți stări de animozitate din varii motive. În viața nu am fost niciodată animat de principii deductibile, gen dușmanul dușmanului meu este prietenul meu, ori dușmanul prietenului meu este dușmanul meu. În ecuația vieții, a prieteniei si a eticii, minus cu minus nu dau plus întotdeauna, la fel cum minus cu plus nu dau minus în mod constant. Cel puțin nu în accepțiunea mea. Urmare vine în postare de mai jos...
Debutul la D-voastră l-am făcut mult mai demult, la cererea altui redactor prieten, recte domnul Năsui. La fel ca în „Rebus de 10”, colaborarea a fost dezinteresata, ea decurgând din simpla pasiune pentru rebus si amiciție pentru angajatul D-voastră. Nu știu de ce am resimțit un anumit accent peiorativ pe acest cuvânt „debut”. E posibil sa fi fost doar o impresie. Altfel îndrăznesc sa cred ca nu mă considerați un debutant, sau mai rău, vreun plagiator de definiții.
RăspundețiȘtergereAveți o optica destul de ciudata permițându-va sa presupuneți ca sunt o persoana manipulabilă. Bănuiesc ca din graba peniței si furat un pic de beția retoricii, v-a scăpat fraza aceea în care ați presupus ca aş fi „asmuţit” Domnule Vasile, bănuiesc ca sunteți la curent ca trăiesc de aproape doua decenii în Franța. Personal nu am avut si nu am nici un interes în ţara mea de origine, ca sa fac politica partidului x sau y, cutărei sau cutărei bisericuțe, vreuneia sau alteia redacții. Situația mea financiara mi-a permis sa pot face rebus din pură pasiune, şi sa public dezinteresat la toate redacțiile, deoarece am considerat că toți rebusiștii pot fi prieteni. Propunerea D-voastră de colaborare mă onorează, dar eu o făceam deja dezinteresat iar D-voastră ați avut o atitudine extrem de ostilă la adresa mea si a prietenilor mei, atitudine pe care D-voastră si colaboratorii de la Elixir o întrețineți într-o maniera puțin onorabilă. Si apropo de mentorul meu în ale rebusului, acesta a trecut în neființa din 2000. E vorba de regretatul Toma Michinici. Daca făceați aluzie la foarte apropiatul meu prieten Stefan Ciocianu, aflați ca am trecut de mult de vârsta minoratului si nu am nevoie de acceptul nimănui pentru a întreprinde vreo acțiune oarecare.
Desigur ca lucrurile se pot schimba în cazul în care reveniți la sentimente mai omenești în ce ne privește. As fi bucuros sa constat într-o zi ca sunteți de acord sa fim prieteni cu toții. Așa cum o repetam într-o zi pe grupul Rebus, regulile economiei de piaţă nu sunt incompatibile cu amiciția, buna înțelegere si colaborarea între toți rebusiștii mânați de aceeași pasiune. Sincer sa fiu, eu sper ca ajungem într-o buna zi sa ne reunim cu toții si sa lăsam deoparte disensiunile acestea care nu onorează întru nimic breasla rebusiștilor.
Respectele mele.
Ciprian OGLAN
http://laurentziu2008.blogspot.ro/2014/06/jos-masca-dinca-stan.html
RăspundețiȘtergereAici este întreaga investigaţie asupra sus-numitului, care-şi făcuse un alt cont de Facebook cu care ne tot înţepa. Acum, că totul a fost demascat, sperăm că va reveni la sentimente mai bune. Între timp, în urma vizualizării deconspirării, şi-a şters acel cont fantomă !
Prea multe n-ar mai fi de adăugat. Personal, mă stăpânește același sentiment de tristețe. Datorat doar naivității mele, desigur. Natura umană nu încetează să mă surprindă. Deși n-ar mai trebui. În fine...
RăspundețiȘtergereFără să intru în disputa care a generat textul dlui Târșolea,, îmi permit să am câteva obiecțiuni la cele scrise de domnia sa.
RăspundețiȘtergere1) Oricât de impresionantă ar fi statura sa de rebusist, aceasta nu-i dă dreptul să dea sentințe de genul „un dicționar al rebusiștilor nu interesează pe nimeni”. Uite că pe mine mă interesează – poate și pe alți 10 sau 100 - motiv pentru care sentința nu e valabilă. Căci când e vorba de gusturi, principiul democratic nu mai e cel al majorității, ci cel al dreptului la opinie. Lucrurile erau în regulă dacă formularea era „consider că un dicționar al rebusiștilor nu interesează pe nimeni”. Așa cum s-a întâmplat în formularea „nu-i văd nicio utilitate” care sună a opinie personală și trebuie respectată, nu neapărat acceptată.
2) Din fuga condeiului rezultă că toți cei care au apărut în dicționar și-au găsit timp „pentru astfel de vanități”. Ar înseamnă să-i acuzi de vanitate pe un Oprea Eftimie, Mircea Guja, Ion Șușelescu etc. care - în treacăt fie vorba - chiar au dreptul la vanitate.
3) Dl. Târșolea e nedrept și cu cei care „au comis vreun scart chior în tramvai (formulă care îi exclude pe cei care trăiesc în localități fără tramvai - n. m.) sau o zeppă șchioapă pe genunchi!”. La urma urmei, și ei sunt colegi de pasiune și doar timpul va așeza ierarhic valorile. Un singur om nu putea edita un dicționar pe criterii valorice, fiindcă nu avea mandatul să facă judecăți de valoare. Pentru așa ceva ar trebui procedat ca la clasificarea filmelor pe www.allmovie.com, unde punctarea filmelor e făcută de grupul de specialiști care au editat Enciclopedia universală a cinematografiei.
În rest, rămân la ideea că rebusiștii trebuie să facă ceea ce știu mai bine: rebus și nu dispute sterile.
Ananei GAGNIUC
PS. Ignorati precedentul comentariu în care au scăpat niște greșeli, când l-am scris direct pe acest spațiu îngust
Mircea Guja a declinat invitatia lui Agheorghiesei. Suselescu Ion n-a aparut inca... asa ca, domnule cu doua nume si niciun prenume, mai usor cu etichetarile!!!
RăspundețiȘtergereDaniel Viorel.
Am sperat ca ultimul meu comentariu să încheie discuțiile la această temă - temă care, inițial, era restrânsă la ceea ce mie mi s-a părut a fi o oarecare lipsă de echidistanță privind postările de pe Facebook.
RăspundețiȘtergereAcuma, să încerc să vă răspund, domnule Gagniuc, în ceea ce sper, din nou, să fie ultimul comentariu la acest subiect.
La primul punct, mi se pare evident că domnul Tîrșolea s-a referit la lumea extra-rebusistă. Chiar credeți că cineva străin de acest fenomen, de această frumoasă pasiune a noastră, este interesat de acest dicționar? Cartea poate fi atractivă pentru cei ”antologați” - dar atât. Presupunând că cineva e total străin de filumenie, credeți că l-ar interesa un ” dicționar al colecționarilor de chibrituri” ? Mă îndoiesc. Cât despre utilitate...poate cineva vrea să întocmească o listă tematică pentru un careu cu rebusiști ( deși așa ceva s-a făcut de cel puțin trei ori, chiar la o etapă a Campionatului de Compunere de la Flacăra lista tematică a fost cu nume de rebusiști ). Altceva nu văd.
În continuare vorbiți de vanități. Dacă recitiți cu atenție pamfletul, veți observa acolo formularea completă: ” ... personal, nu-mi pot permite... ” . Deci, nu văd rostul încercării dumneavoastră de aduce în discuție alte nume de rebusiști.
Cât despre punctul trei...adaptând un vers din Vlahuță aș întreba: unde ni sunt umoriștii?
Toate cele bune, dumneavoastră și vizitatorilor acestui blog!
Inainte de toate ziua buna. Fiind generatorul acestui schimb de idei, mi s-a parut de bun simt sa intervin. Fiecare dintre noi putem emite aprecieri: pertinente sau partizane. Din start toata disputa porneste anapoda. Ca sa fiu bine inteles, nu am incercat sa impun nimanui dragostea cu forta. M-am adresat in timp de mai multe ori prin scrisori directe sau mesaje redactionale d-lui Tirsolea cu invitatia de a colabora pentru lucrare. Am insistat pentru ca apreciam prestatia sa ca rebusist si ca om de presa de profil. Nu am primit niciodata semne pozitive sau negative la incercarea de a-l contacta. Ca un facut, tacerea dansului s-a suprapus cu neonorarea promisiunilor emise repetat de dl. Nasui si partial de D.V. Tofoleanu. Daca oricare dintre ei si-ar fi facut timp sa-mi spuna deschis ca nu doresc sa colaboreze, in mod evident renuntam. Asa s-a nascut acea pretentios intitulata: ,,fabula". Era felul meu de a face haz de situatia in cauza. Altfel, la cate experiente am trait cu ocazia documentarii pentru lucrare, nu prea mai avea ce sa ma mire. Nici macar aprecierile colegului Tofoleanu. Ideea ca postarea s-ar datora aderentei mele la interesele Editurii ,,Maxim" este insa total deplasata. Pentru mine rebusul a insemnat întotdeauna o ,,joaca", nu un scop pecuniar. Dovada, sunt poate printre putinii, sa zicem veterani, ai lumii rebusiste, care nu a compus si nici nu a publicat inca integrame. M-am exprimat, bine sau rau, din placere. Am facut-o la Rebus si Elixir inaintea colaborarii temporare cu Maxim, editura care nu are nicio legatura cu zicerile mele din grupul Rebus de pa Facebook.
ȘtergereSincer, nu mi-am inchipuit ca gluma poate rascoli atatea patimi si rani atatea orgolii manifeste sau absconse. Din aceasta perspectiva. imi cer scuze tuturor celor care au interpretat altfel prestatia. Cu atat mai mult, cu cat in joc au fost atrase numele unor colegi straini de acuzele care li se aduc.
Cat priveste lucrarea ,,Prietenii...", cred ca.. tot de bun simt ar fi sa lasam timpul si cititorii sa se pronunte. Nu este suparator faptul ca se emit pareri personale, negative sau pozitive, ci modul in care se incearca a fi impuse cu caracter de generalizare. Va contrazic zecile de publicatii si oameni care au vorbit sau scris constructiv despre nebunia in care m-am angajat voluntar. Din punctul meu de vedere, critica justificata ar fi un semn de prietenie, nu de rea vointa sau de suparare. O sustine o vorba veche: Când mai multi oameni spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci!
Reintrarea mea pe traseu are caracter de exceptie si imi exprim speranta ca avem , toti, lucruri mai bune de facut decat sa ne ciondanim inutil si interminabil. Inchei cu un citat din memorie: Oamenii slabi se razbuna. Oamenii puternici iarta. Oamenii inteligenti ignora! Alegeti...
Cu aleasta pretuire, numai bine. V. Agheorghiesei.
Bună ziua, domnule Virgil Agheorghiesei.
ȘtergereAm publicat și comentariul dumneavoastră - deși am avut niscai rețineri. În primul rând pentru că nu mai doream comentarii la acest subiect. Apoi, am simțit așa, ca o jenă, citindu-vă cuvintele...
Dumneavoastră ne descrieți aici geneza fabulei postate pe Facebook. ” Asa s-a nascut acea pretentios intitulata: ,,fabula". ” Numai că, vedeți, în acea fabulă sunt atacați / ironizați redactori ai editurii Elixir care n-au nicio legătură cu afirmația făcută aici. Ce putem crede noi ? Ori nu vă amintiți ce ați scris în acea fabulă...ori încercați să ne prostiți pe față... Asta ca să mă exprim elegant.
Apoi mai spuneți că ați încercat ”să faceți haz” . Îmi pare rău să vă spun...dar ca ”să faci haz” ...e nevoie ca textul să aibă și nițel umor...să fie haios adică. Or, oameni care se pricep au catalogat fabula dumneavoastră ca fiind ceva între jalnic și penibil. De unde atâta ”haz” ?
Despre latura pecuniară nu mă pronunț. Am înțeles că acea carte este și sponsorizată și vândută...dar asta nu e treaba mea.
Mai pomeniți de ”zeci de publicații” care ar fi scris despre carte. Sunt sigur că v-ar fi dificil să numiți cinci...
Mi-a plăcut însă citatul din finalul intervenției dumneavoastră: ” Oamenii slabi se razbuna. Oamenii puternici iarta. Oamenii inteligenti ignora! ” Păi, domnule Agheorghiesei, din tot ce ați scris aici rezultă că domnul Tîrșolea a ales să vă ignore iar dumneavoastră ați ales să vă răzbunați...
Iar asta clarifică totul. Prea multe nu mai sunt de spus.
Toate cele bune!
Mai oameni buni. Voi nu puteti sa va sunati pe telefon si sa va lamuriti problemele si frustrarile ? As avea ceva pretentii de la ditamai directorul de editura sau de la rebusisti cu vechime.
RăspundețiȘtergere