joi, 2 noiembrie 2017

Adriana Lisandru


vorbim tot mai rar. chiar și-atunci, 
cuvintele ne bat la ușă cu sfială, 
de parcă se tem că ne vor găsi 
făcând pe ascuns dragoste 
cu nefericirile noastre. 

nici timpul nu vrea să mai treacă. 
a-ncremenit privindu-ne în ochi, 
pândind în tăcere momentul prielnic, 
să ne înăbușe sub pernele gândului 
ca pe niște prinți născuți din flori. 
mi-e inima grea de atâta nimic. 
dacă m-ai atinge, ar țâșni din mine 
șuvoaie de nopți plumburii. 

uneori îmi doresc să desfac amintirea 
fâșie cu fâșie, fir cu fir, 
cum ai desface-o scoarță de mesteacăn. 
să-i inspir mirosul 
și să adorm visând 
că, totuși, n-am murit 
până la miez. 

joi, 12 octombrie 2017

Rainer Maria Rilke

ZI DE TOAMNĂ


E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare
şi vânturile pe câmpii le-alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
şi toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
şi prin alei mereu va rătăci, neliniştit,
când frunzele s-alungă.

(traducere Alexandru  Philippide)


duminică, 13 august 2017

Mirela Ianuş Dinga

Scrisoare



Nu mai ştiu, de ieri mi-s ochii goi
Şi mi-e clipa numai pe furate,
De-au fugit nebunii din cetate
M-aş vrea eu legată-n lanţuri noi.

Căci mă clatin între paşi greoi
Fără umbră pe poteci uitate
O nebună, pe nerăsuflate
Uneori bând la cişmea noroi.

Şi-n răscrucea drumurilor lungi
Să mă răstignească brusc uitarea - 
Să te văd atunci bătând cărarea
Fără ca vreodată să m-ajungi.

Doar la tâmpla mea din când în când
Ne-nţeles va-ntârzia un gând...