Iar avem probleme

Veronica Micle

Dacă nu se inventaseră carnetele cu timbre...

***

Adriana Lisandru

vorbim tot mai rar. chiar și-atunci, 

cuvintele ne bat la ușă cu sfială, 

de parcă se tem că ne vor găsi 

făcând pe ascuns dragoste 

cu nefericirile noastre. 

nici timpul nu vrea să mai treacă. 

a-ncremenit privindu-ne în ochi, 

pândind în tăcere momentul prielnic, 

să ne înăbușe sub pernele gândului 

ca pe niște prinți născuți din flori. 

mi-e inima grea de atâta nimic. 

dacă m-ai atinge, ar țâșni din mine 

șuvoaie de nopți plumburii. 

uneori îmi doresc să desfac amintirea 

fâșie cu fâșie, fir cu fir, 

cum ai desface-o scoarță de mesteacăn. 

să-i inspir mirosul 

și să adorm visând 

că, totuși, n-am murit 

până la miez. 

Campionatul Naţional de Compunere - Rebus, 2017

Rainer Maria Rilke

ZI DE TOAMNĂ

E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.

Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare

şi vânturile pe câmpii le-alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;

mai dă-le două zile de la sud,

îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,

şi toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.

Cel singur va fi singur vreme lungă,

va sta de veghe, lungi scrisori va scri

şi prin alei mereu va rătăci, neliniştit,

când frunzele s-alungă.

(traducere Alexandru  Philippide)

Rebus de duminică